o iubire imposibila

O iubire imposibila

by me ;)

Desi nu este o carte,este o mica povestioara creata de mine,si mi-ar face placere sa cititi si voi din ea:

           Nu am crezut ca 2 lumi diferite imi pot vorbi aceasi limba. Imi vad steluta zi de zi,secunda de secunda,inca din clipa in care am cunoscut-o. Ea e mereu acolo,vesela si radianta,iar cu cat straluceste mai tare,cu atat mai greu imi este sa o privesc. Mi-as dori sa am picioare sa o pot ajunge,iar ea sa aiba urechi,sa auda ce-i soptesc zi de zi,cum ca imi lumineaza viata incepand cu fiecare rasarit tainic de soare,si ca dupa fiecare apus,nu exista ceva sa straluceasca mai tare decat ea. Atat de sfanta,de pura,si fragila este ea.

            Asa sta iubirea mea,atarnata de tavan,cu o minte atat de stralucita,invelita in cristal. Stau si o admir de pe masuta mea , fiecare zi devenind o durere tot mai mare ca nu o sa apuc niciodata sa vorbesc cu ea,sa ii spun cate simnt pentru ea,sa fiu acolo,langa ea.

            Este o iubire interzisa,cum numai noi am intalnit pe acest pamant,ceva imposibil,cum nici in filme nu s-a vazut.

            De cand ma stiu,niciodata nu am simntit asa ceva,pana sa apara ea. E ca si cum ar mai exista ceva printre piesele din alcatuirea mea,ceva ce nu poate fi construit,reparat,controlat. Ceva ce oamenii il numesc....iubire?era acesta termenul? Acel ceva ce te poate face fericit si deprimat in acelas timp? Acel sentiment ce te poate schimba radical?un blestem si o binecuvantare transpuse intr-un singur cuvant? Oare despre asta este ceea ce oamenii tot vorbesc,sentimentul ce mi-a acaparat fiecare componenta de metal din mine,facandu-le sa lucreze haotic,cum nici eu nu mai inteleg?

           Zi de zi ii arat altceva decat as vrea sa vada ,dar niciodata ce simnt cu adevarat  pentru ea. Cu cat incerc mai mult,cu atat mi se pare si mai greu.

          Si ca in fiecare zi,stau si ii admir tainica-i frumusete,dar niciodata nu mi-am inchipuit ca va avea sa cada.si o durere cumplita,fulgeratoare,am simntit odata cu zgomotul caderii ei. Am simntit ca la cate am difuzat,putine am vazut,iar cele o mie de piese intinse pe podea,doar una era lumina mea.

           Am senzatia ca incep sa alunec,cum ma indrept spre ea,caci cele o mie una piese,in final sa insemne ceva!

sper ca v-a placut,si sa-mi spuneti daca vreti sa mai fac ;)