povestea lui Edgar Sawtelle

 Am terminat de curand cartea si vreau sa spun ca este foarte reusita,o poveste dramatica a unui baietel mut inca din momentul in care s-a nascut. O carte unde trasaturile morale au un loc aparte. Povestea chiar ma impresionat,a fost prima carte care m-a facut sa plang,si din moment ce s-a intamplat asta,inseamna ca merita citita. 

David Wroblewski a crescut in zona rurala a Wisconsinului,nu departe de Rezervatia Nationala de la Chequamegon,unde se petrece actiunea romanului Povestea lui Edgar Sawtelle. Este un povestitor foarte iscusit,iar scenele create de el - viata din padurile salbatice din nord,schimbarea anotimpurilor,descrierea detaliata a unui hambar tipic american,viziunea din timpul unei ploi ca de sfarsit de lume - contribuie la construirea extrem de realista a epopeii acestei familii,in care se exploreaza foarte inteligent limitele limbajului,pentru a ajunge in final la o carte moderna si,in acelas timp, clasica.

  Roman are fix 700 pagini ,este publicat in 2008, iar numai in prima saptamana s-au vandut 90 000 de exemplare pe site-ul amazon.com,ajungandu-se pana in prezent la un total de un milion  si jumatate de exemplare vandute doar in SUA. A fost declarat NEW YORK TIMES BESTSELLER.



Inceputul cartii vine cu un prolog,care,pare sa nu aiba nici o legatura cu cartea,dar,daca esti foarte atent,o sa observi ca autorul ti-a strecurat cateva indicii pe parcursul cartii. Trebuie doar sa ai grija sa nu sari peste detalii.

Mai jos este povestirea cartii:

In introducere ni se aduce la cunostiinta de unde a inceput totul. Bunicul lui Edgar care isi cumpara terenul si hambarul unde va locui familia lui Edgar si modul in care pune bazele unei noi specii aparte de caini.

"De fiecare data cand dadea de un caine care ii placea,cobora din masina pentru a-l privi in ochi. Uneori cadea la invoiala cu proprietarul. Isi transformase imensul hambar in canisa,unde isi exersa talentul la crescut caini,caini atat de diferiti de ciobanesti,ogari,caini de aport si cei folositi la tras sanii pe care ii adunase la inceput. Acestia erau atat de speciali,incat devenisera cunoscuti pur si simplu sub numele de cainii Sautelle."

John a avut 2 copii "diferiti ca ziua de noapte",si cand sotia sa a murit,s-a retras in oras, iar unul dintre fii lui a plecat, iar afacerea a ramas in grija lui Gar Sawtelle. Gar s-a casatorit cu Trudy,o persoana remarcabila si demna de respect. Impreuna cu aceasta au avut 2 incercari nereusite de a avea un copil. Prima sarcina a pierdut-o, iar la a II-a incercare a nascut un copil mort.

 "Ea si Gar fusesera atat de siguri in legatura cu sarcina. Dupa aceea,sufletul ei se pustiise,un miez gol,sangerand si ars de soare.Ceva cumplit,ii soptea la ureche cat de simplu era sa cada pe scari,sau sa se scufunde intr-un rau fara oameni in zona.(...). Se linistea doar cand se retragea inlauntrul fiintei  ei si se abandona locului aceluia"

 Dupa un timp scurt,se Gar gasise un pui mic de catel,fara mama.,inghetat de frig.

 "In mainile lui,parea un ghemotoc negru caruia ii scaparau ochii si care ii scormonea cu labutele in palma. Iar acesta fusese primul lucru care o miscase de cand nascuse copilul mort. Din momentul in care atinsese puiul,stiuse ca nu avea sa traiasca.(...) Isi trecea degetele peste blanita lui scurta de pe burta.Intre ei se stabilise un soi de invoiala,o intelegere cu moartea insasi: ea putea ramane daca ii permitea si mortii sa ramana,acceptand totodata contradictia. Apoi puiul inchisese ochii si slobozise un ultim suspin,infinitezimal. A doua zi de dimineata,in Trudy deja se pogorase o tristete fara margini, care inecase locsorul intunecat din suflet,lasand numai o samanta"

A treia sarcina a fost reusita,dar a nascut un copil care nu scotea nici un sunet,un copil mut.

Urmatorii ani,Edgar stapaneste extraordinar de rapid limbajul semnelor, de asemenea creste impreuna cu Almondine,cea mai speciala catelusa a familiei,fiind o parte din fiinta lui,din sufletul lui,si invers.

          Familia lui duce o viata linistita si fericita,pana la reintoarcerea neasteptata a unchiului sau,Claude. Pentru o perioada, cei 2 frati au parte de certuri zilnice ducand la dezechilibrarea armoniei. Intr-o noapte,ei se bat. Astfel,Claude pleaca.. La scurt timp,cand Edgar era singur acasa cu tatal lui, il gaseste pe acesta zacand pe jos,imediat inainte de a-si da duhul. Se duce repede sa sune la telefon la ambulanta,dar nu reusi sa scoata nici o vorba,tot efortul find zadarnic.

"Incepu sa coboare treptele. Aproape ajunsese pe ultima treapta cand il vazu pe tatal sau, intins cat era de lung pe podea,langa intrarea atelierului,nemiscat.(...) Timp de o secunda,Edgar ramase locului,paralizat. Iar apoi,intra in panica. Cobora rapid treptele si se lasa in genunchi langa tatal sau.(...) Ce s-a intamplat? Ce sa intamplat? Ai cazut? Poti sa ma vezi? Tatal sau nu-i raspunse. Si nici nu se uita la el. (...) Navali in bucatarie si smulse receptorul telefonului din furca. Ramase nemiscat o clipa,nefiind sigur ce sa faca,apoi suna la ambulanta. (...) O voce de femeie se auzi de fir -Centrala! Edgar incerca deja sa articuleze cuvintele. Isi misca buzele. Din gatul sau iesi un suspin,slab.     -Centrala aici! Cu ce va pot ajuta?    Inima ii salta nebuneste in piept. Se stradui din greu sa scoata un sunet,dar din gatlej nu iesi decat un icnet surd, de aer slobozit din plamani. Facu un gest cu mana,dupa care-si lovi pieptul cu toata forta pe care o avea,mimand cu buzele cuvintele   -E vorba de o urgenta?  Edgar isi izbi din nou pieptul. Si inca o data. Fiecare lovitura trezea cate o nota din corpul sau: A-n-a-a-a-a. - Nu inteleg ce spuneti,imi puteti zice unde sunteti? El statea locului,gafaind. Izbi receptorul de blatul dulapului si-l facu tandari,il lasa atarnand de fir,iesi in fuga afara,spre sosea,sperand sa o vada pe mama sa sau oricine altcineva,(...) Nici o masina nu avea sa vina (...).Cainii saltau in calea lui in timp ce traversa catre hambar. Un val de fiori strabatu trupul lui Edgar.(...) Ingenunche si privi chipul tatalui sau.(...) Vazu cum tatal sau expira o singura data,prelung. Din gura barbatului iesi un geamat ,inexpresiv si mecanic,cu o sonoritate descendenta. Dupa aceea,absolut nimic - nici o miscare,nici o inspiratie,nici macar o tresarire de pleoape. Numai prabusirea aceea,ca o statuie de ceara topindu-se."

         Dupa acest episod, Edgar se inchide in el foarte tare,iar Trudy se imbolnaveste de pneumonie. Lucrurile scapa de sub control, iar cei 2 nu se mai pot descurca. In cele din urma mic accident in hambar(o bataie intre caini), Trudy il cheama pe Claude sa-i ajute. Trudy se face bine,dar Claude vine din ce in ce mai des,pana cand se muta la ei.

Intr-o noapte ploioasa,cainii se agitau,iar Edgar s-a dus sa inspecteze. In ploaie,se deslusea o forma,transparenta,delimitata doar de picaturile de ploaie,care se dovedea a fi tatal sau. Acestia au avut o discutie prin semne,in care a aflat ca tatal sau a fost ucis de Claude. Cand ploaia se apropia de sfarsit, i-a zis sa caute ceva ce incepea cu "H-A-A inca ceva I" care se dovedi a fi o scrisoare de pe vremea bunicului sau. De fapt,era vorba despre poveste lui Hachiko, scrisoare era o dovada cum ca discutia pe care a avut-o cu tatal sau era reala, ca nu era un vis.

Cu inima frantă si tulburat de tot ce se petrece in jur,Edbar incearca sa demonstreze ca unchiul lui a avut de-a face cu moartea tatalui sau,dar planul esueaza in mod spectaculos. Fortat sa plece in salbaticia de dincolo de granitele fermei, baiatul  se maturizeaza in aceasta lume hostila in care e nevoit sa se lupte din rasputeri pentru a-si salva viata si pe cea a celor 3 caini ai sai. In primele 2 nopti nu o duce atat de rau,dar apoi foamea isi spune cuvantul. Intr-un final,ajung langa un lac populat, de unde invata sa fure de mancare din cabanele oamenilor,inaintand,incetul dar sigur,catre Canada. Paraseste si lacul pana intra intr-un oras micut.Acolo,mai jefuieste inca o casa pentru mancare,curata tot ca sa se asigure ca nu lasa urme,si pleaca pe camp cu cateii,dar,din nefericire, unul dintre cateii lui calca intr-un ciob de sticla si astfel se raneste grav si nu mai poate inainta. Edgar realizeaza ca nu isi mai poate continua drumul,si cauta ajutor,iar in cele din urma,se intoarce la casa pe care a jefuit-o. Henry(proprietarul) ii primeste si il ajuta pe baiat sa-si vindece catelul. A vorbit cu acesta ca o sa il tina pana cand cainele se vindeca. Desi proprietarul se auto-caracterizeaza ca find de neincredere "- Uite,mai zise Henry. Iti spun de pe-acum ca nu sunt un om de incredere. Am fost candva,dar s-a terminat cu asta.(...)Asa ca nu promit nimic", omul dovedeste fix contrariul. Dupa cateva saptamani petrecute impreuna,Edgar se decide sa plece,iar Henry se ofera sa-l conduca cu masina,dar,pe drum,se iveste o furtuna groaznica,cu tornade. Imediat cum se linistii vremea,Edgar decide sa se intoarca acasa,oferindu-i gazdei sale,cei doi caini(din trei) ai lui,ramanad astfel doar cu Essay. Cand se intoarce,casa era goala,asa ca se duce sa manance,apoi lasa un mesaj pentru mama lui,in care ii spune ca se intoarce urmatoarea zi, si se culca in padure. Mesajul este gasit de catre Claude, unde,in acest episod,isi dezvaluie malefica trasatura. Il suna pe serif, tatal veterinarului,si ii spune sa-l caute pe Edgar,ca este in zona. Naratorul ne prezinta o secventa in momentul in care cei doi discutau la o berarie,si Claude ii ofera serifului motive de banuieli ca baiatul i-ar fi ucis tatal. Seriful vine astfel sa-l caute pe baiat,dar nu a dat de urma sa. A doua zi, cat timp unchiul sau era ocupat cu masina, se furiseaza cu grija in hambar,surprinzandu-si mama." Statea acolo,cu degetul mare dus la buze. Pometii pareau sa-i impinga pielea in afara,iar linia maxilarului inainta atat de dreapta catre gat,incat parea facut numai din oase si tendoane. Parul ii atarna,incalcit si decolorat de soare,pe frunte,iar hainele zdrentuide ii duhneau.(...) Dar ochii ii erau infricosatori,aproape de pe alta lume,limpezi,fixand-o de pe o figura ridata de dare de sudoare care-si croisera drum printr-un strat de praf."

A discutat cu ea sa-l tina la noapte de Claude in casa,ca el mai avea un lucru de facut inainte de a se intoarce. Trebuia sa gaseasca ceva,dovada concreta a uciderii tatalui sau. Iar daca nu putea sa-l tina in casa,sa aprinda lumina pe veranda,ca semnal ca trebuie sa fuga in padure.
 Tot asa,au discutat si Claude cu Glen (seriful). Claude trebuia in noaptea aia sa se asigure ca Trudy nu iese din casa,cat timp Glen il cauta pe baiat in hambar. Daca Trudy pleca afara, el  avea sa aprinda lumina pe veranda  (la fel cum trebuia Trudy sa faca).

In noaptea cu pricina,momentul de maxima intensitate al actiunii,  Glen statea pe sosea si astepta sa-l vada pe baiat cum se intoarce in hambar. Il vazu in cele din urma si se duce cu mare bagare de seama prin spatele lui.Avea o carpa imbibata in prestone, sa-l adoarma si sa-l rapeasca pentru un interogatoriu.
"Facu coltul,intrand in camera de tratament,cufundat in continuare in revenire. Abia daca avu timp sa sesizeze o aroma noua. Vazu ci coada ochiului o silueta stand intr-o parte. Apoi hambarul incepu sa se invara in jurul lui. O palma mare si solida precum o halca zdravana de carne ii a pasa o carpa uda pe fata.Instantaneu,ochii incepura sa-i lacrimeze. Se sufoca, dupa care, fara sa vrea,trase aer in piept. Era ca si cum cineva i-ar fi cufundat fata in flori putrezite. Mirosul era inconfundabil. Prestone. Eter."

Incepu o lupta intre cei doi,Edgar lovea cu toata puterea din brate si din picioare,dar fara sperante. Tragea aer si incepea sa i se faca din ce in ce mai somn. Cu o ultima fortare, i-a luat sticla de eter,si i-a dat peste fata serifului,distrugandu-i ochii,si de asemenea a spart un bec,si hambarul a luat foc. Dupa ce si-a revenit de la eter, a eliberat cainii afara. Calude si Trudy au iesit afara,nedumeriti de ce se intampla. Claude a sarit sa-l ajude pe Glen,care zbiera de durerea ochilor lui, si Trudy a incercat sa calmeze cainii si sa-l intrebe ce Edgar ce s-a intamplat. Acesta i-a povestit detaliile rapiri nereusite,si mama sa,infuriata,s-a dus sa-l ia la rost pe Glen. Intre timp, Edgar si-a amintit ca trebuie sa salveze tot ce a facut tatal si bunicul sau,trebuia sa salveze dosarele "dosarele alea sunt totul!" ii zise candva tatal sau. Se duce in fuga in hambarul invaluit de flacari si incepe sa scoata dosarele. Mama lui striga la el sa se opreasca,dar copilul nu o asculta. Claude "statea in picioare pe treapta de jos a verandei si privea desfasurarea dezastrului,incercand sa decida ce era de facut. In realitate,dezastrul nu consta in faptul ca hambarul avea sa arda.(...) Nu,dezastruos era faptul ca Edgar tot intra in hambar dupa documentele alea,intorcandu-se iar si iar in atelier.(...) Problema o reprezenta sticluta." Claude ascunsese sticluta cu otrava in atelier printre niste scrisori vechi,iar acum Edgar putea sa-l gaseasca. Asa ca s-a decis sa se duca in hambar langa baiat, ca sa-l "ajute sa scota dosarele". Cand a iesit afara copilul, trase rapid de sertarul de jos si scoase sticluta de otrava impreuna cu o seringa. "Cand privi sticluta din nou,un paraias strabatut de irizari se inaltase din gatul ei. Lipi acul de buza recipientului. Imaginea lichidului serpuind cu atata nerabdare in artera aceea de otel ii dadu fiori. Nu avea nevoie decat de o picatura" 
"apoi isi facu aparitia Edgar(...) se lasase in jos,trase sertarul al celui mai vechi dulap - exact locul unde statuse ascunsa sticluta - si incepu sa scoata scrisorile"

"Brusc,Claude deveni constient de toate mecanismele care puneau in miscare degetele. Seringa incepu sa-i tremure in mana. Isi stranse incheietura cu cealalta mana,pana ce simnti oasele apasandu-se unele de altele. Traversa atelierul. Fapta in sine nu dura decat o clipita."
"...dintr-o data dintii incepeau sa-i clantaneasca si isi inclesta maxilarul atat de tare,incat lasa sa-i scape un geamat.(...) Inima ii bubuia in piept,izbindui-se de coaste,iar sangele care ii navalea in vene i se parea greu precum mercurul.(...) Observa,pentru prima data,ca inca tinea seringa in mana. Cu o 

smucire convulsiva,o arunca departe de sine. Asa cum facuse si atuni cand il intepase pe Gar"

Edgar simntise ca ii cazuse ceva peste ceafa,si ii amortise un nerv, exact ca atunci cand te lovesti in cot. A continuat sa scoata scrisorile pentru o perioada,apoi se ridica in picioare,dar abserva cum camera se misca cu el. Cazuse pe spate,si apoi a inceput sa aiba halucinatii,iar ultimele secvente pe care le vedea,era cum statea cu catelusa lui Almondine-care murise cat timp el era in padure- si vorbea cu ea. Apare si tatal sau,si insfarsit apuca sa-i spuna "te iubesc". Claude a ramas un timp socat,apoi se gandea cum o sa-i zuca lui Trudy ca el l-a scos din flacari,dar fumul deja il intoxicase prea tare si a murit. Cand se hotara sa iasa afara,a vazut a nu mai putea,din cauza fumului. Apoi vazuse o silueta-Gar- si nu a mai reusit sa iasa din hambar.
Trudy statea si plangea pe jos,distrusa,privind cum hambarul era acoperit de foc,paralizata,nemaiputand sa faca nimic.
Iar o parte din cainii Sawtelle, au parasit casa si au fugit in salbaticie.

Cartea asta m-a dat pe spate,mai ales sfarsitul tragic al cartii. Toata familia lui Trudy a murit,fiind orfana inca de la inceput. Claude l-a omorat pe Gar pentru a ramane cu sotia lui, acum a l-a omorat pe Edgar,ca putea sa demonstreze ca era un criminal. Edgar...ce sa mai zic...saracul,prin cate a trebuit sa treaca, Capitolul cu Almondine,un capitol foarte trist,in care naratorul prezinta tot ce simntea ea,cum o parte din ea a fost distrusa odata cu plecarea lui Edgar si moartea lui Gar. Cum in fiecare zi pana in momentul in care a murit il cauta ca disperata pe copil...dar nici urma de el. Povestea e foarte trista, dar chiar m-a impresionat,si am de gand sa o citesc din nou peste cativa ani. Ca sa pot intelege unele lucruri ce acum nu am putut.

Imi pare rau ca nu v-am facut o recenzie,pentru ca acum probabil ca nu o sa mai cititi cartea din moment ce stiti ce se intampla,dar nu am putut sa ma abtin sa nu o povestesc pe toata. Cap-coada.